UN CANDIDAT PROSPER LA FERICIRE
Motto : »Doamne…ridică-mă
Şi fă-mă fericit… »
Eugen Ionescu
- 1.
Am trăit şi am trecut prin atâtea,bucurându-mă de prezenţa în două secole, întristându-mă şi îngrozindu-mă de cele văzute,dinamica vieţii m-a balansat de la un pol la altul al existenţei şi de la Nadirul la Zenitul ei,m-am exprimat, cu şi fără har,sub masca de clovn a prostologiei,minunându-mă şi minunând,încât,ajuns la această vârstă onorabilă,ar fi păcat şi nedemn de mine să depun armele.
Cerebelul meu nu s-a uzat într-atât, încât bibilica să nu-mi mai poată produce surprize.
Eu nu m-am hodorogit într-atât,încât să mă lungesc pe marginea şanţului şi să cer îndurare.
Lumea,fie ea şi sub spectrul (zodia) Apocalipsei,nu s-a bulversat într-atât, încât să nu te mai poţi mişca pe căile ei.
În consecinţă,am suficiente motive să nu renunţ la marea mea pasiune şi iubire,cultivarea cuvântului liric,slujirea cu devoţiune a limbii strămoşeşti.
Fie ca Tu,Doamne,să mă auzi şi să-mi acorzi în continuare nesperatul privilegiu de a mă bucura încă de viaţă şi de a-mi împărtăşi bucuria cu semenii mei !
-xxx- 21 noiembrie 2012
« Romanul care nu s-a scris » e chiar în scrierile mele ce împlinesc un nobil vis pierzându-mi urma printre stele.
Iar în acest roman de vis e prezentată cu fervoare iubirea care s-a înscris pe-orbita ei nemuritoare.
Opusculul testamentar în poezia lui cuprinde tot focul unui temerar cu pulsul lumii suferinde. -xxx-
E de tot hazul şi necazul să prezint o situaţie ce mă reprezintă în ipostaza mea crepusculară.N-aş face-o dacă m-ar lăsa indiferent.Mai mult ca sigur că mă afectează,de-i găsesc justificarea şi locul aici.
În mintea mea ca un dospit ghiveci
Confuziile-n trombă se adună
Şi, strânse ca seminţele-n dovleci,
Fac împreună casa cea mai bună
De vină-s neuronii decrepiţi
Ce-au împânzit memoria-mi profundă
Cu o reţea haotică de biţi
De-i imposibil să mai corespundă
De-aici,comportamentul meu hilar(bizar)
Care produce doar amuzamente
În arealul din Dejagaskar
Doar eu sunt rece la evenimente
Puţin îmi pasă mie că ai mei
S-asociază şi îşi râd de mine
Căci, fericiţi,ignoră că şi ei
Sînt programaţi la fel, când ceasul vine.
-xxx-
Există oameni care,să-i pici cu ceară,nu pot vedea mai departe de vârful nasului.Au dus-o bine în comunism prin faptul că se aflau în sistem şi aveau partea lor de pradă iar acum,la 23 de ani de aşa-zisa lui cădere,nu contenesc să se laude cu trecutul lor glorios.
În această situaţie se află şi un vecin de pe strada mea,cu care,mi-amintesc bine,am mai avut divergenţe şi confruntări.Tipul,care e supranumit de noi Inspectorul,e cunoscut în tot cartierul, pentru imaginea lui statuară şi impozantă,pentru predispoziţia lui la gargară gregaro-hilară cu oricine se întâlneşte în frecventele-i peregrinări pe străzi şi prin pieţe.
Ei bine,datorită faptului că în timpul comunismului a lucrat la CFR pe un post care-i permitea multe,bibicul nu mai conteneşte cu întâmplările sale pline de succes.Cum lucra în sectorul comercial,iniţia şi participa la tot felul de acţiuni care şi acum îi trezesc nostalgia.
Nu de mult, racolându-mă pe stradă,mi-a povestit întreaga tărăşenie cu o călătorie până la Praga,la un meci de futbol,aranjată de el cu superiorii lui.Cum au obţinut cinci vagoane,bine garnisite cu vagonul-restaurant şi cu toate ingredientele ce le-au permis o călătorie ca-n filme,care nu se poate uita.
Astăzi mi-a stricat ziua din nou,povestindu-mi despre altă călătorie.Pe un traseu Bucureşti-Timiş,de pildă,vagonul-restaurant deţinea 200 de kg.de carne,care se consuma integral.Şi aici puncta,cu toată mândria şi satisfacţia,cât şi cum se lăfăia împreună cu tot personalul garniturii de tren,cum până şi femeile de serviciu erau mulţumite de rezultatul prestaţiei lor,obţinând nu numai de-ale gurii ci şi câte-o sumă de bani bine-venită.
La intervenţiile mele surescitate prin care susţineam că traiul lor de barosani se baza pe crimele sistemului,rămânea ferm pe poziţie,acuzând sistemul capitalist actual,cu nimic mai presus decât cel comunist.Ca să nu mai spun că,nevăzând mai departe de lungul propriului nas, o ţinea una şi bună,cum că el n-ar fi avut nimic de-a face cu comunismul,lucrând în comerţ.Ca şi când acest sector n-ar fi făcut parte din sistem.
Ca personajul meu,care nici nu se afla măcar pe o treaptă superioară din sistem,sunt încă destui indivizi.Aceştia au rămas iremediabili nostalgici şi nu-i poţi scoate din ale lor, oricâte eforturi ai depune.Ei vor regreta până la moarte înlesnirile şi avantajele pierdute.Iar nebunia de acum,tot de sorginte comunistă şi cu personaje asemenea,îi scandalizează şi-i nemulţumeşte la culme.
-xxx-
Am citit în revista “Constelaţii diamantine” articolul lui Adrian Botez despre „Antologia Paradoxistă Internaţionlă”,volumul VII,a lui Florentin Smarandache şi,drept urmare,a rezultat următoarea zicere paradoxistă
Paradoxal e însuşi acest paradoxal / Ce însoţeşte schemele strict paradoxale /Pentru că-n contradicţia-i n-are un rival / Iar când te simţi în slavă, îmi eşti luat la vale.
-xxx- 22 noiembrie 2012
Aud la radio,la micul dejun,ce discuţii se poartă, referitor la lecturi şi importanţa lor.
E de tot râsu-plânsul.Societatea noastră se află într-o degringoladă de proporţii,din care nu văd cum am putea ieşi,cel puţin deocamdată.Totul e pervertit,deşănţat,decăzut şi degenerat,astfel încât,practic,nimeni nu mai ştie ce strategii ar trebui aplicate pentru o redresare.Şi, cu cât se tergiversează în luarea măsurilor,cu atât dezastrul în care ne scufundăm e mai adânc.
Mi-am îngăduit să creez pe această temă poezia ce urmează.
UN SPORT EXTREM…
O rundă de lecturi particulare
E-un sport extrem de nobil şi frumos
Căci practicat statornic,îţi năzare
Spre culmi de vis şi nicidecum în jos
Septuagenara mea-ndeletnicire
Mă-ndrituie să mă pronunţ sfios
Nu ştiu o altă probă, să aspire
Participanţii cu mai mult folos
Specialist în slalom la-nălţime
Pe culmi la care nici că am visat
Deliciul extazelor sublime
Mă înfioară,veşnic însetat
Nu ţin cu pumnu-n pieptu-mi a mă bate
Să mă dau grande ca un arogant
Dar mi-am găsit deplina libertate
În stadiul suprem de diamant.
-xxx-
Doru Sazartinus s-a întors din Australia după un sejur de aproape trei săptămâni.Mi-a făcut o vizită şi m-a năucit literalmente cu poveştile lui.Altă lume,altă mentalitate,alte obiceiuri.Şi totul la preţuri destul de usturătoare.
Încât mă întreb,tot nedumerit,de unde o fi având omul acesta atâţia monei care să-i permită o asemenea aventură antipodică.Pentru că,după modul cum mi-a descris lucrurile,cu atâtea schimbări de avion,cu atâtea deplasări dintr-un loc în altul prin oraşele australiene,a fost o mare şi adevărată aventură.Bravo lui,ce-aş putea să spun ? Când l-am întrebat ce i-a rămas de văzut,dând tot eu răspunsul în glumă,referindu-mă la cosmos,mi-a răspuns că are în vedere ca în 2017 să ajungă pe coasta estică a Statelor Unite.Păi,şi de data asta,ce-aş putea zice decât să–l ajute Cel de Sus şi Maica Domnului,că e un băiat de nota 10.
-xxx- 23 noiembrie 2012
Azi am scris drept comentariu la articolul „România profundă” de C.Stănescu,în rev.”Cultura” următorul catren
Cine nu crede-n ţara lui profundă
Nu de sub ierburi şi din cimitire
E-un om pierdut,pustiul îl inundă
Şi moare,neputând să mai respire.
-xxx- 24 noiembrie 2012
Mă bucur că astăzi,graţie înţelegrii şi sprijinului acordat de d-l Cătălin,fiul meu,care m-a dus cu maşina,am reuşit să ajung în Curcania,fie şi numai pentru mai puţin de o oră.Astfel m-am pricopsit cu 30 litri de vin şi 10 l de ţuică,pe care i-am aranjat ca într-un bar, pe o poliţă din magazie.Afacerea m-a costat ceva,dar merită.De sărbători vom avea şi noi licori la masă.
Totodată am reuşit să le duc şi cărţulia „Ca-n ultima clipă”,cu dedicaţiile respective.Vreo douăzeci de exemplare.Pomana mea !
Pe la orele 16 m-am trezit cu un telefon de la Constantin Lămureanu din Constanţa,fostul meu editor,care a ţinut să-mi mulţumească pentru exemplarul trimis.
-xxx- 25 noiembrie 2012
Am reluat ideea din comentariul la “România profundă” de C.Stănescu din rev.”Cultura” şi am dezvoltat-o în versurile ce urmează :
SUNT PERSONAJE CE NU CRED…
Sunt personaje ce nu cred o iotă
În semenii din patria profundă
Ce-având în necredinţă o marotă
În propria micime se a(scu)fundă
Considerând că-s tipi dintr-o bucată
Justiţiari,acuză cu-o fervoare
Pe care n-au avut-o niciodată
Doar să braveze,falnici,cât îi doare
Sărmani de ei,aceştia ignoră
Viaţa în cu(ră)minţenie şi trudă
Departe de-orice faună şi floră
Ce-n showuri orgiastice asudă
Cine nu crede-n ţara lui profundă
Nu de sub ierburi şi din cimitire
E-un om pierdut,pustiul îi inundă
Şi moare,neputând să mai respire.
-xxx-
Poezia a fost publicată în numărul de azi al revistei „Singur”.De ce nu m-aş bucura, dacă trece vremea mea ?
Şi-acum să ne mai jucăm puţin.A se observa cuvintele din versuri formate prin îmbinări şi scrise cu litere mari.
Unde NI-S TRUbadurii de-altădată
Unde NI-S TRUfandalele de vis ?
NebuNII-S TRUpa ce o face lată
Iar buNII STRUmfi nu au nimic de zis
NI-S TRUfele culese de cadâne
Acolo unde tipii NI-S TRUfaşi
DeNIS TRUfiei inamic rămâne
Cu cei ce NI-S TRUdiţi şi nevoiaşi
O,DE S-Ar face pe pământ dreptate
Le-aş ferici să văd cum întregesc
Moldaviile silnic disparate
Înfloritor,pământul românesc (strămoşesc)
-xxx- 26 noiembrie 2012
M-am cam săturat de monotonia şi stereotipia creaţiilor mele.Vreau altceva,mai acaparant,mai seducător şi tulburător totodată.M-am tot gândit şi am găsit.Iată minunea.
O POVESTE DE POVESTE
-Incredibilă dar adevărată-
Moto “Suntem datori cu tot ce-avem
Iubirii.Doar ea ne izbăveşte
de păcat”.
D.Diamant I-am pus gând rău acestei fermecătoare şi unice scriitoare chiar în momentul când am terminat de citit prima ei carte.O revelaţie,o minune !
Modul absolut personal şi original în abordarea veşnic actualei probleme a erosului,cu o intrigă şi un deznodământ insolite,cu personaje puternice,excelent conturate şi valorificate în pagină,cu întâmplări imprevizibile şi paradoxale,pline de suspans şi poezie,implicând firesc tragicul şi absurdul,ei bine,mărturisesc că a declanşat în sufletul meu cele mai tainice resorturi,neîncetând, după aceea,s-o caut şi s-o urmăresc în toate publicaţiile,evenimentele literare şi-n biblioteci.Persoana în chestiune a ajuns să mă obsedeze până şi în vise.
Nu mă preocupa într-atât frumuseţea ei evidentă şi incontestabilă,etalată pe coperta cărţii,cât înzestrarea ei cu cele mai alese însuşiri, ce-ar fi putut tulbura până şi o piatră inertă şi rece.Cu cât mă apropiam mai mult de universul ei lăuntric,atât de luminos şi cuceritor,cu atât simţem că devin mai dependent de existenţa ei unică.
Din păcate nu puteam anihila depărtarea dintre noi,situându-ne la antipozi,chiar dacă m-aş fi bucurat de ultimele recorduri ale tehnologiei din comunicare.Eram încă imobilizat la pat,în urma acccidentului suferit care se putea finaliza mult mai rău.Şi-i mulţumeam Creatorului pentru îndurarea Sa,acordându-mi privilegiul de a mă bucura în continuare de marele miracol al vieţii.
Surpriza descoperirii ei devenea şi mai emoţionantă, văzând cu câtă acribie şi profesionalism îşi susţine prestaţiile hermeneutice şi po(i)etice.Prezenţa în publicaţiile literare şi de specialitate era tot mai prodigioasă.Iar demonstraţiile şi argumentaţia fără cusur erau greu dacă nu imposibil de combătut.
O adoram resemnat ca pe o rară minune dumnezeiască,nelipsindu-mi cu totul o fărâmiţă de speranţă într-o posibilă,eventuală întâlnire face a face,cine ştie unde şi când pe lumea asta.
Ca să le pună capac la toate şi să mă dea definitiv pe spate,tânăra magiciană edita carte după carte,într-un ritm ameţitor,făcând furori în toate colţurile lumii.Întrucât nici un opuscul nu semăna cu celălalt şi toate purtau aceeaşi puternică şi inconfundabilă amprentă stilistică.De parcă însăşi divinitatea cu cohortele-i angelice s-ar fi pogorît asupra ei,investind-o cu acele haruri miraculoase,extrem de rare şi tulburătoare.
Tot mai des mă trezeam suferind în tăcere pentru faptul că nu ştiu şi nu pot ajunge să mă bucur cu făptura care mi-a stârnit o asemenea devastatoare pasiune.Simţeam cum mă topesc ca o lumânare de dorul ei crescând copleşitor.
Până şi scrisul,întrucât şi eu sunt un onest slujitor al lirei,un ilustru anonim,mi-a devenit mai nervos,mai vibrant şi nestăpânit,nemaiputându-mi controla întrutotul seismele profunde pline de efuziuni şi nostalgie.
Acceptarea acestei fecunde entităţi în universul meu lăuntric,atât de entuziastă, mi-a influenţat şi schimbat întregul comportament,de nu mă mai pot stăpâni,inundat de o năvalnică şi alinătoare lumină.Dorul mă sfâşie,iubirea mă înalţă,plutesc ca un fulg.
-xxx-
Scriu ca un posedat,mobilizat de gândul că, poate, şi ea mă va descoperi şi va vibra cu aceeaşi frecvenţă.Trimit cu îndârjire publicaţiilor,îmi editez cu o fervoare rar întâlnită cărţile,doar-doar se va întâmpla minunea.
Nu ştiu cât de inspirat sunt,cât de mult m-a hărăzit de Cel de Sus,câte şanse de reuşită pot avea,dar gândul că Ea m-ar putea descoperi şi iubi,îmi dă aripi şi mă încarcă ,nici nu vă puteţi imagina,cu o energie fantastică.
Pe măsură ce cărţile mele apar şi se vând ca pâinea caldă,suferinţa provocată de accident se diminuează,piciorul afectat se reface iar speranţa mea creşte tot mai mult.Am dreptul să mă gândesc că ar fi posibil să ne întâlnim şi să ne cunoaştem.Nu atât pentru a ne deda deliciilor erotice cât pentru a trăi împreună momente unice de exaltare spirituală neîngrădită de nimeni şi de nimic.
Timpul se derulează inimaginabil de iute şi trepidant.Cu evenimente incredibile,năucitoare şi stresante.Ai putea crede că lumea a luat-o la vale şi se rostogoleşte ca un bulgăre uriaş,fără a putea fi oprit de cineva.N-am nici cea mai mică idee despre proiectele mele viitoare.Recunoaşterea şi confirmările îmi par atât de iluzorii.Singurul motiv care mă ţine în viaţă,dându-mi puteri să cred în sacralitatea şi frumuseţea ei nemărginită,este existenţa tinerei femei creatoare care mi-a cucerit definitiv sufletul.Pentru ea aş fi în stare să muncesc zi şi noapte,scriind şi iar scriind capodopere,numai să intru în graţiile ei.
-xxx-
Aflu cu maximă surprindere şi nelinişte că peste două săptămâni se va desfăşura cu mare tamtam un târg internaţional de carte,unde vor fi invitate personalităţi dintre cele mai marcante ale scrisului de pretutindeni.Doamne,nu se poate ! îmi scuip înfrigurat în sân.Dacă e invitată şi Ea…Simt că emoţia mă gâtuie,abia de mai pot respira.
Încet-încet îmi revin şi încerc să-mi pun ordine în lucruri.Vorbesc cu editorul ultimei mele cărţi,făcându-l să înţeleagă că problema m-ar interesa din pură curiozitate.Confratele,fiind şi el scriitor,rezonează şi-mi dă asigurări că-mi va fi alături la o nouă lansare de carte.Ar fi tocmai momentul potrivit să sparg orizontul de aşteptări.
Mă interesez asiduu şi aflu până la urmă că şi distinsa mea scriitoare de la antipozi este invitată de onoare. Simt că sunt terminat.N-am mai păţit aşa ceva de când mă ştiu.Doamne,o voi vedea în toată splendoarea ei ! Dă-mi putere să pot face faţă evenimentului,să nu mă fâstâcesc,să nu mă pierd ! E vital pentru mine.
-xxx-
A sosit şi ziua cea mare.Târgul şi-a deschis porţile,grandios şi generos.E o animaţie şi-un zumzet cum nu s-a pomenit.
Editorul meu s-a ţinut de cuvânt şi-mi face companie la standul obţinut.Vizitatorii se perindă în valuri,constată şi cumpără ce le place.Nimeni nu ştie ce e în sufletul meu.Nici măcar editorul.Atât ar mai trebui,să devin şi ţinta ironiilor sale.
Cum exemplarele rămase disponibile pentru vânzare s-au epuizat repede,mă despart de editor în cei mai buni termeni şi mă fac nevăzut în mulţimea vizitatorilor.
Nu fac prea mulţi paşi prin aglomeraţie şi,Doamne,îmi stă inima-n loc.La un stand bine mobilat se află chiar Ea,adorata şi inaccesibila.Iradiind de tinereţe şi frumuseţe.Cum să mă apropii şi s-o abordez într-un mod elegant,care să nu deranjeze şi să bată la ochi ? Doamne,ajută-mă,nu mă lăsa !
Îmi fac loc,ajung în faţa ei şi,ca potopit de lumină,solicit o carte cu dedicaţie.Când mă priveşte,rămân trăznit.
-Dar eu vă cunosc ! Nu sunteţi distinsul şi inegalabilul autor al capodoperei „Iubirea –izvorul şi chintesenţa vieţii”, tradusă în atâtea limbi ? Şi,scrutându-mă,o văd cum se îmbujorează şi-i curge o lacrimă pe obraz.Să ştiţi că vă iubesc şi pentru acest motiv am acceptat invitaţia la Târg.Sperând din tot sufletul să vă întâlnesc.Iată că bunul Dumnezeu a vrut să ne întâlnim şi să ne cunoaştem ! Şi,vizibil transfigurată,mi-a cerut îngăduinţa de a mă săruta şi îmbrăţişa.
A fost momentul astral al vieţii mele.Îmbrăţişarea şi sărutul au durat o veşnicie.În faţa tuturor vizitatorilor care au rămas mască şi au izbucnit la unison în aplauze furtunoase şi interminabile.
Pe feţele noastre se putea uşor distinge lumina fericirii.Mai cu seamă când am auzit din guriţa ei că e dispusă să rămână cu mine sau,dacă accept,să plecăm împreună.Şi,cum cunoştea la perfecţie limba română,fiind un hobby al ei, am rămas înmărmurit auzind-o
-Hai,ti rog,în Haiti !
Cum aş fi putut s-o refuz ? Am lăsat totul în grija susţinătorilor noştri şi,peste o oră de aşteptare,ne aflam la bordul unui avion de mai mare frumuseţea cu direcţia Haiti.
-xxx-
P.S.- Eu am înnebunit de tot
Cum nebunia să o scot
Din cerebelul meu altfel
Decât ca un Mefistofel
Creând şi tot scriind de zor
Până devin nemuritor.?
-xxx- 27 noiembrie 2012